sábado, 22 de junio de 2013

Sa fii luat din tara la trei ani, sa visezi la ea pret de un deceniu si jumatate...

  Despre Romania, tanarul pastreaza vagi imagini: "Imi mai amintesc doar ca bunicii mei din partea mamei mele ma dadeau in leaganul din parcul de copii, in fata blocului pe Baba Novac… La plecarea din tara, in 29 august 1980, pe tot parcursul zborului spre RFG si dupa sosirea acolo, ma tineam din spate de fusta mamei, imi era tare frica de zbor, era multa lumina imprejur si imi era atat de frica incat tremuram si plangeam…".
  Pana in 1989, a vorbit o romana aproximativa, caci mama isi dorea cu ardoare sa-l integreze in societatea si limba germana. „Dar bunicul meu, in plimbari indelungate cu mine prin paduri si campii, la marginea Dusseldorf-ului, imi povestea din Istoria Romanilor, despre Burebista si Decebal, despre imparatul Traian, despre luptele lor vitejesti..."
  I-a povestit totul, epoca dupa epoca, dupa cum i-a povestit basme romanesti, incat „si astazi valea unui rau din Dusseldorf a ramas in mintea mea ca «Valea Scorpiei» si «Valea Ghionoaiei»"!
CULTURA URBANA / O picatura de apa pe o stanca fierbinte -Tudor Calin Zajoranu  Bineinteles, la fotbal tinea cu Romania, iar stelist a devenit in 1986, dupa finala de la Sevilla. „Eram mandru ca ma cheama Popescu, ca sunt nascut la Bucuresti, incercam sa-i invat romana pe colegii mei ("jeu fak, tu fatschi, jel fatsche, ia sitsche, jel merdsche, jeu sund biene") si le spuneam ca ma trag din daci si romani. Ma laudam oricand era ceva legat de Romania"...
  „Odata cu intrarea in casa noastra din Hagen a tatalui meu de suflet Cristian Mihai Fulger («Cris» ii spun), trecutul istoric si politic al Romaniei, preocuparea pentru limba romana si istoria romanilor a devenit o fascinatie, aproape chiar o obsesie". 
  A inceput sa citeasca ziare si reviste romanesti si, acum, auzea in casa vorbindu-se aproape numai romaneste. „Fara tatal meu vitreg, fara cartile lui, fara interesul si devotamentul sau pentru Romania, pentru PNTCD, si fara inrudirea sa cu Corneliu Coposu (n.n. - nepot al lui Corneliu Coposu si sufletul fundatiei care poarta numele acestuia), sigur nu stiam limba asa cum o stiu acum, ca limba materna secundara pasiva, reinvatata autodidactic". 

fragmente din: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cultura-urbana-o-picatura-de-apa-pe-o-stanca-fierbinte-tudor-calin-zajoranu-4624258 publicat in 8 iulie 2009 in Ziarul Financiar. Autor: Tudor Calin Zajoranu.

No hay comentarios:

Publicar un comentario