lunes, 13 de mayo de 2013

Un mic test


  Cati dintre noi putem afirma cu hotarare ca suntem integrati in lumea in care traim? Cati suntem multumiti de viata pe care o traim, cati ne simtim bine in "pielea" noastra? Cati putem depasi regretele, amintirile, privind inainte?...Stim ca preluand de la ceilalti  ceea ce e mai frumos si mai bun, ne-am infrumuseta viata, am trai experiente imbogatite! Pastrand ceea ce este al nostru dar in acelasi timp deschizandu-ne si catre exterior! Dar suntem si reticenti, avem si prejudecati...Cati, de exemplu, cunoastem cultura catalana, cati intelegem sau vorbim limba acestei culturi - acesta e doar un semn al masurii in care suntem integrati!
  Propun un mic test, sa incercam sa-l rezolvam! O poezie a lui Carles Miralles - "La prada de l´oblit". Apoi sa citim admirabila interpretare a profesorului Christian Tamas, profesor la Iasi, iremediabil indragostit de Catalunya.

La prada de l`oblit
Sostre de cel solcat de núvols negres,
mires els dos xiprers:
solitaris, onegen
d'humit desig empès pel vent
que ha encès l'absurd com la mar grisa i pàl·lida;
penyes de faç abrupta,
penya-segat i l'hòrrid front
deforme amb el buit fosc d'un únic
ull encegat sotjador del teu cor,
trèmul arran d'abisme
i per la roja quimera atiat.
Glaçarà aquesta nit.
Més enllà d'on el cor
et saltava, s'estén la negra prada
gebrada de l'oblit.
Pajiştea uitării
Tavan ceresc brăzdat de nori negri;
te uiţi la cei doi chiparoşi:
singuratici, unduiesc
de umedă dorinţă sub vîntul
care a încins absurdul ca pe marea cenuşie şi palidă;
stînci abrupte,
faleză înaltă şi oribila frunte
diformă cu golul întunecat al unui unic
ochi orbit urmărindu-ţi atent inima,
tremurătoare lîngă abis
şi aţîţată de roşia himeră a focului.
Va îngheţa la noapte.
Mai departe de locul unde-ţi sărea
inima, se întinde neagra pajişte
brumată a uitării.

http://www.visat.cat/espai-traductors/cat/fragments/623/323/0/1002/romanes/christian-tma.html


No hay comentarios:

Publicar un comentario