miércoles, 29 de agosto de 2012

Poezia copilariei

Tudor Arghezi - Zdreanta


L-ati vazut cumva pe Zdreanta, 
Cel cu ochii de faianta?
E un câine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strâns din petice, 
Ca sa-l tot împiedice, 
Ferfenitele-i atârna
Si pe ochi, pe nara cârna, 
Si se-ncurca si descurca, 
Parca-i scos din calti pe furca.
Are însa o ureche
De pungas fara pareche.
Da târcoale la cotet, 
Ciufulit si-asa laiet, 
Asteptând un ceas si doua
O gaina sa se oua, 
Care cânta cotcodace, 
Proaspat oul când si-l face.
De când e-n gospodarie
Multe a-nvatat si stie, 
Si, pe brânci, târâs, grabis, 
Se strecoara pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
- "Unde-i oul? a-ntrebat

Gospodina. - "L-a mâncat!"

"Stai nitel, ca te dezvat

Fara matura si bat.
Te învata mama minte."
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat, 
Zdreanta l-a si lepadat
Si-a-njurat cu un latrat.
Când se uita la gaina, 
Cu culcusul lui, vecina, 
Zice Zdreanta-n gândul lui
"S-a facut a dracului!"
"La Multi Ani, Sonia!"

No hay comentarios:

Publicar un comentario