lunes, 2 de abril de 2012

Am picat de fazani:)


"A pica de fazan = a fi pacalit (din naivitate)"
  Cam asa am patit-o noi ieri, si nu unul sau doi ...ci toti! Am sa va povestesc... Istorioara incepe de buna dimineata cand un telefon il anunta pe prietenul nostru din Vic, Cristi, ca vor avea musafiri din Sant Boi, pe Lumi si pe Flo.

  Lucru nu tocmai neobisnuit fiindca duminica cei doi amici obisnuiesc uneori sa mearga la Vic in vizita. Peste un timp insa suna din nou telefonul, anuntandu-l pe Cristi ca trebuie sa se intalneasca la "Peugeot" fiindca politia a redirectionat circulatia si au ajuns intr-un punct de unde nu stiu cum sa ajunga la el acasa. Se urca omul in masina si porneste spre punctul de intalnire stabilit. Aici insa nici urma de Lumi si Flo...Incep conversatiile prin telefon: ca "Unde sunteti?", "La Peugeot!", "Pai, unde ma´, ca eu sunt aici si nu va vad?!", "Cum ma´, ca noi aicea suntem!", "Ala imbracat in tricoul verde?" zise Cristi despre unii care se aflau la ceva distanta, "Da, ma´!". Porneste Cristi inspre ei dar acolo surpriza...conversatia incepe din nou: "Ba´ Flo, tu esti nebun, ca aia erau...doua fete!", "Ma´ Cristi, azi e 1 aprilie!", "Ce ma´...?!", mai departe nu mai reproducem :)
  Si cum hazul nu era suficient pentru un personaj ca Flo 100% haios si cum gasca e destul de mare si multi ramasesera inca nepacaliti, a doua poanta... De data asta, la gratar. Lume multa, Marius, Codre, Bebe, Dan, parinti, neveste, copii. Suna telefonul. "Hai ma´ Marius sa veniti pana la Fernando sa stabilim daca ramane treaba cu zugraveala!", "Nu pot ma´ Flo acum, de doua ore inghitim fum aici langa gratar, trebuie sa ne punem la masa!". Insista Flo dar isi da seama ca nu are multi sorti de izbanda, de, e greu de urnit romanul de langa o berica si miros de mici..."Bine ma´, dar cand terminati veniti pe aici!", "Bine ma´!". Asa ca termina romanasii nostrii de mancat si bine au facut ca pe burta plina se suporta mai usor o gluma. Ajung in sfarsit la Fernando, intreaba de Fernando, Fernando nici urma...Replicile se cunosc deja: "Unde-i ma´ Fernando?", "Ma´, azi e 1 aprilie!", "Ce zici ma´, pai daca lasam carnea gata prajita ca sa ne grabim incoace..." samd, din nou ne ferim sa reproducem :)
  Pe seara, cand chiar era greu sa-ti mai amintesti ca inca mai e 1 aprilie, alte telefoane...La Feri, la Dan, la Robert, la Daniela...invitatie la cina, la Lumi si la Flo acasa. Cu totii ne pornim inspre locul de intalnire, fiecare de pe unde se afla, noi de la o plimbare la Castelldefels, Dan tocmai din Platja d´Aro unde fusese in ziua respectiva la munca... fiecare cu o foame pe masura orei tarzii. Amplificata de altfel si de faptul ca Lumi este o bucatareasa desavarsita si la ei tot timpul esti tratat regeste. Asa ca instinctele nostre pavloviene sunt preparate la maximum, asteptand doar declicul! Ajungem...ne intalnim cu totii...ne dam pupicul de rigoare...facem o poza...asteptam sa fim invitati sus...in schimb Flo scoate o foaie pe care scrie: "Zambiti,...azi e 1 aprilie!"...Stupoare, intrebari fara raspuns "Dar de ce?!", "Dar de ce noi?!", "Dar cum e posibil?!"...totul termina intr-un haz nemaipomenit, fiecare recunoscand ca va ramane un 1 aprilie memorabil!....in drum spre Picke-Nicke, unde ne-am potolit foamea, ca cei mai buni prieteni.

No hay comentarios:

Publicar un comentario