viernes, 13 de enero de 2012

Romanii, incotro?


  Iata rezultatele unui studiu privind imaginea romanilor despre ei insisi si despre ceilalti romani. Concluziile studiului se bazeaza pe afirmatiile a 1132 de respondenti si sunt reunite intr-o carte intitulata "Romanii, un viitor previzibil?" a carui analiza o face antropologul Vintila Mihailescu intr-un articol in Dilema Veche.


  "În topul imaginii de sine a fiecărui român se află, în mod foarte interesant, „comportamentul civilizat“ – revendicat în şi mai mare măsură de tinerii între 20 şi 30 de ani. Sacrosancta ospitalitate românească retrogradează pe locul 9 în topul trăsăturilor definitorii, iar binecunoscuta hărnicie a neamului nostru nu mai este revendicată aproape de nimeni. Am devenit, între timp, o societate de indivizi civilizaţi. Statistic vorbind, fiecare dintre noi pare să se considere o persoană definită în primul rînd de „un comportament civilizat“. Nenorocirea noastră este însă că fiecare astfel de individ civilizat este înconjurat de toţi ceilalţi români care, ei, nu sînt deloc civilizaţi – această trăsătură fiind aproape pe ultimul loc în portretul schiţat de fiecare român celorlalţi români. Trăim, carevasăzică, într-un teribil mal de civilisation.....


Cum sînt însă văzuţi „ceilalţi români“ de către fiecare român în parte, care este deci „percepţia celuilalt“, la respondenţii noştri? Ei bine, portretul schiţat de fiecare român în parte românului generic este jalnic şi merită detaliat: 1) dorinţa de a fi şef (de a avea puterea); 2) tendinţa spre bîrfe, scenarii şi jocuri politice; 3) tendinţa de a se crede mai deştept; 4) înclinaţia spre distracţie; 5) dorinţa de a fi lăudat; 6) tendinţa de a căuta ţapi ispăşitori; 7) comoditatea, lenea; 8) tendinţa de a invidia; 9) mîndria, orgoliul; 10) superficialitatea („merge şi aşa“) etc. Mai vedeţi multe alte defecte capitale care pot fi atribuite românilor? Dacă ar fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un soi de Mitică parvenit, devenit baron local, al cărui portret este păstrat cu evlavie pe noptiera „celorlalţi“ români. 


Rămîn însă, în plan secund, cîteva trăsături asupra cărora domneşte un relativ consens, fiind şi autoatribuite de către fiecare individ în parte şi percepute ca existente la cei din jur. Pe primul loc al acestei (relative) coerenţe se află spiritul de familie. A rămas un lucru bun, pe care fiecare român şi-l autoatribuie şi îl atribuie şi marii majorităţi a celorlalţi români. Poate că acolo, în familie, cred indivizii că-şi mai pot apăra bruma lor de valori „civilizate“ de lipsa de civilizaţie invadatoare a restului societăţii...
Şi mai există un consens, statistic puternic, chiar dacă nu se află în primele rînduri ale trăsăturilor definitorii. El este alcătuit din următoarele caracteristici ale „românului“, cu care mai toţi par a fi de acord, fie că e vorba despre ei înşişi, fie că se referă la cei din jur. Românul este astfel imprevizibil, intuitiv şi emoţional, critic, cu perspective de viaţă pe termen scurt şi bun improvizator. Toate acestea se află undeva pe la mijlocul listei de trăsături definitorii. Aurea mediocritas..."

2 comentarios:

  1. Romanii?..un popor haituit atat din interior cat si din exterior tot mai debusolat care pierde Nordul si confunda valorile.Consecinta?..romanul este imprevizibil,intuitiv si emotional,critic,......faptul ca-i bun improvizator il ajuta in existenta lui nomada.

    ResponderEliminar
  2. Regretam dezamagirea tot mai mare pe care o au romanii fata de propriul popor, ceea ce ne salveaza insa este tocmai calitatea multora dintre noi!

    ResponderEliminar