martes, 21 de junio de 2011

"Nu conteaza unde muncesti, conteaza sa fi respectat!"



Dedicatie : pentru Rodica si Liliana Manolache

  Citesc pe un blog romanesc ce se numeste http://romaniadinmadrid.blogspot.com/ si care se focalizeaza pe prezentarea concetatenilor nostrii, cu scopul declarat de a reflecta o imagine corecta si in cunostinta de cauza a romanilor, despre o femeie, Rodica, care ingrijeste de o persoana in varsta. Aceasta femeie spune un lucru remarcabil : "nu conteaza unde muncesti, conteaza sa fi inconjurat de oameni care te respecta!".
  Atat si nimic mai mult! Aceeasi simplitate si delicatete se regaseste si in comentariul Lilianei (autoarea blogului) care adauga doar : un lucru "cu care sunt perfect de acord". Imi permit eu insa sa dezvolt un pic afirmatia, caci sub anumite aspecte ideea ma preocupa, mai ales ca la tot pasul intalnim romani care lucreaza cu totul altceva decat au lucrat in tara sau pentru care au studiat.
  Acest "conteaza sa fi respectat" este rezultatul unei atitudini, denota un comportament ce are ca fundal o multumire sufleteasca, o impacare cu sine, si se observa in seriozitatea fata de lucru si chiar in amabilitatea fata de colegi sau de sefi. La aceasta stare se poate ajunge plecand insa de la motivatii diferite : caci exista o categorie de oameni, cei mai norocosi, care lucreaza din pasiune, adica fac ceea ce le PLACE. Pentru acestia CONTEAZA ceea ce muncesti, caci aceasta munca ii inspira si le mentine viu interesul, ei sunt cei "creativi", in continua cautare de solutii, de drumuri noi.
  Mai dificil este insa parcursul celor care au fost pusi in fata situatiei de a lucra ceva ce nicicand nu au visat ca vor face (o munca, de multe ori, sub nivelul lor de asteptari ori de pregatire profesionala). De unde au puterea acesti oameni sa fie multumiti si astfel  sa se faca respectati si chiar iubiti? Se stie ca motivatia financiara nu e deloc de neglijat si rasplata la finalul muncii tale este motorul unei auto-stimulari continue. (Intalnim si cazul contrar, specific Romaniei, in care neexistand acest stimulent financiar alaturi de nevoia satisfacerii necesitatilor de tot felul, se produce o apatie, o delasare, chiar in conditiilor unui job interesant ).
  Alte motivatii la fel de puternice sunt cele care graviteaza in jurul familiei, caci responsabilitatea fata de cei dragi este stimulentul zilnic de a lua lucrul de la capat. Si nu in ultimul rand, sunt persoane care au o nevoie imperioasa de oameni, de colectivitate, iar o atmosfera de "bon rollo", cum spun spaniolii, relaxata, fara stresuri inutile la locul de munca, poate fi suportul cu care depasesti alte inconveniente.
  Cu siguranta ca daca ai face un sondaj s-ar mai gasi si alte raspunsuri la aceasta intrebare, dar atitudinea cu care ne raportam la acesti oameni este una de admiratie si de respect, un "BRAVO URIAS!", caci nu e usor sa te auto-depasesti zilnic.

2 comentarios:

  1. Blogul meu isi propune sa fie foarte simplu.De-aia comentariile sunt scurte si la obiect."Una imagen vale mas que mil palavras" se zice pe la noi...asa ca folosesc imaginile.Pentru mine ele sunt importante.Textul il folosesc doar ca sa dau explicatii cand e cazul.
    Am impresia ca lasi deschisa o dezbatere in acest articol dar nu inteleg bine daca vrei sa vorbim despre romanii care nu au norocul sa munceasca in meseria pentru care sunt pregatiti,sau daca tema de discutie este afirmatia pe care o face Rodica Chis,asta e numele ei complet...O sa revin.O seara buna!:)

    ResponderEliminar
  2. In primul rand multumesc pentru comentariu si felicitari pentru blog, nu gasesti foarte multi romani preocupati sa-si popularizeze co-nationalii. Articolul meu doar puncteaza anumite idei si nu are pretentia sa epuizeze subiectul, am incercat o creionare a anumitor tipologii de persoane iar afirmatia Rodicai a fost punctul de pornire dar si finalul, fiindca in mod sincer admir astfel de persoane. Multa bafta si mai tinem legatura. Camelia.

    ResponderEliminar