viernes, 6 de mayo de 2011



Zilele trecute, rasfoind putinele carti ce le am cu mine aici, am redescoperit cartea lui Constantin Gane, Trecute vieţi de doamne şi domniţe. Am găsit aici o adevărată lecţie de patriotism.

“Dar dacă pământul nu e mai frumos aici decât în altă parte, nici oamenii mai buni şi nici moravurile nu-mi plac mai mult – atunci de ce nu pot trăi în altă ţară decât numai în asta?

De ce, cum trec de stâlpul grănicerului, mi-e dor de ce-am lăsat în urmă şi, cum mă aflu printre străini, îmi sare inima din loc, de-aud, în treacăt, vreo vorbă românească?

De ce-mi place mai mult decât cea mai măiestrită cântare, dăngănitul monoton al unei vechi romanţe naţionale şi decât cea mai bogată orchestră, fluierul şi cobza?

De ce-mi sunt dragi obiceiuri bătrâne, făclia de Paşti, Steaua şi Irozii?

De ce-mi plac cronici prăfuite, vechi ispisoace cu slovele lor încâlcite, lespezi de morminte, uşi de biserici, trecutul nostru dureros mai mult decât trecutul glorios al lor, al tuturor?

De ce, din îmbinarea atâtor culori, îmi place mie numai una, acea cu roş, galben şi albastru? “

1 comentario:

  1. In primele ma recunosc oricand dar in ultima fraza, drept sa-ti spun, doar la o competitie sportiva sau la o sarbatoare nationala.

    ResponderEliminar