martes, 5 de abril de 2011

Liberi, constransi sau manipulati?



  Informatizarea intregii societati are nenumarate avantaje pentru rapiditatea transmiterii datelor sau operationalitatea rezolvarii anumitor cazuri. Dar aceasta retea universala a ridicat de-a lungul timpului anumite semne de intrebare: nu cumva da posibilitatea unui control excesiv, a unei interferente nelimitate in viata oamenilor si implicit a unei manipulari, a unei limitari a libertatii oamenilor?

  Accesand un numar de identificare personal (precum numarul de pe actul de identitate sau de pe pasaport) se reuseste obtinerea anumitor date ale unei persoane, precum atunci cand mergi la medic sau la banca sau chiar atunci cand, un exemplu concret, politia te poate suna daca masina ta e parcata incorect si incurca circulatia. De asemenea internetul a fost privit intotdeauna si ca o posibilitate a exercitarii unui control, din moment ce accesarea unor site-uri ca de exemplu, prin intermediul motorului de cautare Google poate fi contabilizata.

De aici pana la incredintarea ca prin exercitarea acestui control se poate ajunge la manipularea oamenilor nu mai e decat un pas. Reclamele au fost si ele privite ca deschizand aceasta "cutie a Pandorei", aceasta ispita a manipularii. Caci repetarea cu obstinatie a unei informatii poate da nastere convingerii ca acea informatie este corecta. Este celebrul experimentul realizat in Statele Unite in timpul vizionarii unui film intr-o sala de cinema, cand in flash-uri scurte au fost proiectate pe ecran ca mesaje subliminale (de o durata atat de scurta incat creierul uman nu le poate constientiza), tipuri de reclame precum "Beti Coca-Cola" sau "Mancati pop-corn". La sfarsitul vizionarii filmului s-a observat o crestere ingrijoratoare a vanzarii de Coca-Cola si de pop-corn iar concluziile experimentului au alimentat preocuparea oamenilor privind limitarea libertatii noastre.

Tot despre un tip de "manipulare" ori de determinism este vorba si atunci cand vorbim despre o tendinta a ultimelor decenii, aceia a costituirii "familiilor-tarzii". Acest fenomen studiat de sociologie indica drept cauze cerintele lumii contemporane ce pun un accent tot mai mare pe formare si pe educatie, astfel incat abia dupa terminarea studiilor tinerii iau decizia formarii unei familii. Daca la aceasta cauza se adauga si aceea a necesitatii unei locuinte, care insa a devenit aproape inaccesibila din cauza preturilor ridicate, intelegem de ce decizia de a forma o familie, intarzie foarte mult si de ce intalnim cazuri de copii locuind cu parintii lor chiar daca nu mai au o varsta tocmai frageda.

  Acestui context social i se adauga si posibilitatea hotararii momentului de a avea copii, posibilitate permisa de aparitia contraceptiei. Se spune ca nu mai avem atatia copii, dar ei sunt "mai buni", au scazut in cantitate, dar au crescut in calitate. Ei nu mai sunt copii intamplatori, ci copii doriti, "copii-comoara", in care se concentreaza toata iubirea parintilor. Nu trebuie pierdut insa din vedere ca varsta mai inaintata a parintilor influenteaza caracterul copiilor si nu trebuie ignorat faptul ca aceasta decizie nu este pe deplin libera, caci ea este o consecinta a contextului social in care traim.

La fel se vorbeste in sociologie si despre "familiile-sandwich", adica acele familii care, avand copii mai tarziu, se afla in fata unei triple solicitari: aparte de un serviciu extenuant, sunt copiii mici care solicita multa atentie, dar si parintii destul de inaintati in varsta care, la randul lor nu mai pot ajuta, ci ei insisi necesita atentie si ajutor.
  Cugetand asupra acestor consideratii ne putem intreba daca mai poate fi vorba de libertate umana in fata acestui determinism cvasi-absolut: societate super-tehnologizata si informatizata, mesaje transmise de mijloacele de comunicare sau cerinte ale societatii. Noi toti avem impresia ca suntem liberi, ca deciziile ne apartin in intregime, si chiar in conditiile unei societati destul de restrictive, ca suntem capabili de a depasi aceste limitari si, la nevoie, chiar de a ne schimba un curs al vietii desenat de dinainte. Dar suntem intr-adevar capabili de un astfel de gest radical de libertate absoluta sau neputinciosi ne multumim sa ne leganam intr-o iluzie continua a libertatii?

No hay comentarios:

Publicar un comentario