jueves, 24 de marzo de 2011

Tristete...by Camelia

  Cand afli vesti precum cea de ieri, aceea a mortii actritei Lyz Taylor, parca timpul se opreste putin in loc...caci pentru o clipa uitam de tumultosul prezent, cu toate grijile lui si reflectam la viata noastra, la anii care trec. Caci ne mor idolii generatiei noastre, cei alaturi de care am visat, am plans, ne-am bucurat, si atunci parca "murim" un pic si noi. Adrian Pintea, Gheorghe Dinica, Florian Pittis, actori pe care i-am iubit si care ne-au strecurat magia in viata noastra. Lyz Taylor, in loc sa fie un idol mai degraba al parintilor nostrii, din cauza restrictiilor regimului comunist, ajungem sa o cunoastem abia noi si sa o admiram in filmele clasice dar mai ales in zbuciumatul "Cui i-e frica de Virginia Wolf?".
  Timpul nu se opreste, continuam sa traim....dar parca un pic mai tristi.

No hay comentarios:

Publicar un comentario