martes, 22 de marzo de 2011

Doua lumi...by Camelia


   Cu totii am emigrat cu speranta unei vieti mai bune. Dar aici, in tara in care am decis sa traim, ne integram in mod diferit. Si unul dintre motive este si varsta fiecaruia. Nu vreau sa spun ca varsta este factorul determinant, caci fiecare persoana este o individualitate si depinzand de caracterul fiecaruia unii se adapteaza mai usor decat altii. Dar cu siguranta anii petrecuti in tara de origine, multitudinea de amintiri care ne invadeaza cand ne gandim la trecutul nostru, la viata noastra, reprezinta un factor important in puterea noastra de adaptabilitate.
   Incerc sa creionez in linii mari cateva constante observate in gandirea si comportamentul semenilor mei. Incep cu cei mici, copiii, care fie s-au nascut aici, fie au emigrat de mici. Cei din a doua categorie, odata ce au trecut peste socul unei alte limbi sau a despartirii de grupul de prieteni de acasa, observam ca nu intampina multe dificultati. Ei se adapteaza in asa masura ca jocurile colegilor lor devin jocurile lor proprii, astfel incat in ciuda incercarii "disperate" uneori a parintilor lor de a le aminti de tara de origine, fie prin cantece, desene animate sau jocuri, ei ajung sa se exprime mai bine in "limbajul nou" al colegilor lor.
   Mai apoi adolescentii, cei avizi de experiente noi, cei care "traiesc clipa" si nu privesc prea mult spre trecut sunt o alta categorie care se adapteaza foarte bine, insusindu-si mentalitatea prietenilor lor. Acest lucru se remarca in gandire, comportament, mod de a se imbraca (un exemplu intre multe altele este schimbarea de optica a fetelor in conceptia carora a face scoala de soferi e un lucru natural in timp ce in mentalitatea prietenelor de acasa aceasta idee nu e asa de usor de asimilat) .
   O a treia categorie este aceea a celor de 30-40 de ani, cei care si-au petrecut adolescenta in tara de origine si care au emigrat pentru a-si construi un viitor, o bunastare materiala. Aici se pot distinge doua directii: o parte care vad in viata de aici doar un mijloc pentru a-si atinge scopul obtinerii unor bunuri materiale(o casa, o masina etc.) si care odata realizat acest scop se gandesc la intoarcerea acasa (acestia sunt si cei care traiesc cel mai acut "inadaptabilitatea", sentimentul continuu de emigrant); si o alta parte care, privind cu luciditate la situatia economica precara a tarii lor, nu vad intoarcerea acasa ca pe o solutie salvatoare. Acestia sunt cei mai putin inradacinati, sunt cei care ajung sa asimileze obiceiurile tarii in care traiesc, ajung chiar sa indrageasca aceasta tara.
   Si o ultima treapta de varsta este aceea a persoanelor adulte, a acelora care muncesc inca pentru a-si ajuta copiii. Ceea ce au insa in comun aceste ultime doua tipologii de varsta este faptul ca o buna parte din viata si-au petrecut-o in tara de origine, in consecinta sunt cei mai nostalgici, cei care doresc cel mai mult sa prezerve esenta poporului din care fac parte, fie ca e vorba de obiceiuri sau traditii, cei mai dornici sa se intalneasca cu co-nationalii lor, sa discute si sa se relationeze in limba proprie. Printre ei se intalnesc aceia care avand libertatea de alegere, decid de exemplu sa priveasca programele TV ale tarii lor natale, lipsindu-se astfel de imaginea completa a lumii in care traiesc.
   Indiferent insa de gradul de integrare a fiecarei persoane in parte ramane cert faptul ca influentele isi pun amprenta si ca vrem, nu vrem tara in care traim ne formeaza. Si, in definitiv, importanta este fericirea personala pe care ne-o construim zi de zi, depasind trecutul, amintirile si integrandu-le intr-un "modus vivendi" prezent.

2 comentarios:

  1. uff!! ce subiect vast ai atins azi!!, dar ma bucur ca tema ne include pe totii, fiecare dupa caz, totusi cu permisiunea ta am sa vin sa adaug , desi in mare sunt pe aceeasi frecventa cu tine..., voi face o analiza mai scurta, findca in fond fiecare are un drum, sau si-a ales un tel. Ideea mea suna asa:
    "In momentul emigrării, individul traversează în general, mai multe etape de transformare, inainte ca integrarea sa se faca....in fine, sa se faca mai bine sau mai putin bine, de la caz la caz, astfel ca ei pot fi numiti, sau catalogati: adaptati si neadaptati, dar nu e suficient , eu vin si cu a treia categorie si o numesc cosmopoliti. Din punctul meu de vedere si la o analiza rapida, uitandu-ma la persoanele din anturajul meu apropiat, stiu mai putini neadaptati si restul (majoritatea covarsitoare) sunt mai curand undeva intre cosmopoliti si adaptati, cu accent mai curand pe prima categorie.....Dar voi fi mai concret si voi asterne definitiile, asa fiecare are ocazia sa vada pe unde se include:
    Neadaptaţii - sunt indivizi pentru care adaptarea în ală ţară este imposibilă. Ei rămân în enclava geografică (getto-ul) care e format din acelaşi grup etnic, unde pot vorbi limba. Au o percepţie ostilă despre ţara de adopţie. Manifestă, în schimb, aceleaşi mari probleme de adaptare şi dacă decid să se repatrieze. Statistic, circa 60% dintre imigranţi se comportă astfel.
    Adaptaţii - o altă categorie de imigranţi optează pentru integrarea completă în ţara de adopţie şi îşi pierd, în scurt timp, identitatea etnică. Ei rămân în ţara de adopţie pentru totdeauna.
    Cosmopoliţii - Unii imigranţi reuşesc să proceseze elemente ale culturii şi vieţii din ţara de adopţie pe care le consideră pozitive, favorabile în timp ce îşi păstrează identitatea etnică. Cu inteligenţă, îşi crează acel melanj identitar confortabil traiului. Aceştia nu au probleme dacă sunt puşi în situaţia de a opta pentru întoarcerea în ţara de origine, la fel de bine cum se pot reloca oriunde. Aici ma includ si eu, de accea am tinut sa comentez ... sper ca am fost de ajutor ...Aici mai ar fi de comentat, dar voi lasa si pe alti sa participe...finalul tau insa e excelent il reamintesc de imi permiti: Indiferent insa de gradul de integrare a fiecarei persoane in parte ramane cert faptul ca influentele isi pun amprenta si ca vrem, nu vrem tara in care traim ne formeaza. Si, in definitiv, importanta este fericirea personala pe care ne-o construim zi de zi, depasind trecutul, amintirile si integrandu-le intr-un "modus vivendi" prezent.

    ResponderEliminar
  2. Felicitari pentru articol si pentru comentariul lui Adrian...intru totul de acord...

    ResponderEliminar