lunes, 7 de marzo de 2011

Despre ...NOI,by Marius



“ Sunt peste tot...In autobuze, metrou, parcuri, livezi, in aer, pe apa, marile tari ale lumii sunt pline de ...NOI. Acoperim servicii pe care multi le refuza, suntem apti de a fi folositi, multe ore in felurite conditii, pe rezervate resurse materiale. De multe ori strigam dar nu suntem auziti, plangem fara a fi intelesi.
   Sunt emigrant - vin dintr-un loc unde se obisnuieste a avea alta mentalitate, alta forma de a privi lucrurile si a le gandi. Vin dintr-un loc unde prietenii si vecinii sunt parte din familie in anumite situatii , vin dintr-un loc unde lumea se distreaza si traieste momentul fara a se gandi la ziua de maine sau cum va fi timpul.
   Suntem priviti de cei pe care i-am lasat acasa cu alti ochi, iar noi am invatat aici sa-i privim tot altfel. Cautam in vacantele ce le petrecem “acasa” diferentele de nivel de trai dintre cele 2 “case”, tresarim repede pentru ca nu, ne regasim in peisajul cotidian din tara unde ne-am nascut si crescut. In Romania cheltuim mult: unii de fala, altii de nevoie. Ne “indopam” cu mancaruri traditionale, organizam petreceri, gratare, chemam prietenii si familia,povestim si ne punem la curent cu ultimele intamplari de prin bloc sau cartier.
   Ne intoarcem si continuam viata “de-afara” de unde am lasat-o, dar “cu bateriile incarcate” cum se zice pe aici, unii traind inca nostalgia timpului petrecut acasa, altii cu obiectivul fixat: ”anul asta neaparat trebuie...”
Ne era dor de prietenii lasati aici in Barcelona, de “casa adoptiva” si de mare .
   Ramanem aici la mii de kilometri distanta, intr-un mic grup de romani, pe coasta Marii Mediterane, cu speranta ca intr-o zi vom reveni “acasa” definitiv, iar cuvantul “emigrant” sa ramana pentru toti doar un termen din dictionar.”

4 comentarios:

  1. En hora buena!! Marius, ai spart gheata...ne-a placut mult articolul tau...se vede ca l-ai scris cu sufletul...ce ciudat ca toti simtim la fel. E un pic trist dar sa fim optimisti si sa privim partea plina a paharului, sa spunem ca atunci cand t-i se inchide o usa nu stii care alta t-i se deschide..sa invatam sa luam ce e bun de la lumea in care, de voie de nevoie, am ales sa traim. Bafta si la mai multe idei si dezbateri pe blogggg:)

    ResponderEliminar
  2. Hola Marius, tin sa-ti spun ca mi-a placut enorm spotul tau si iti multumim tare mult pentru implicare. M-am gandit ca ar fi foarte interesant daca ai scrie un articol in care ai explica cum ti-a venit ideea, cum l-ai vizualizat inainte de a-l concepe si mai ales cum l-ai realizat(mai ales ca mi-a zis Feri ca ai facut vreo 300 de poze ??!!uau). Inca o data merçi si la mai multe productii cinematografice hehehe :)

    ResponderEliminar
  3. Pai de explicat e simplu:se ia camera...si se trage poza dupa poza adaugand 1 carte apoi 2 si miscand pozitia lor dupa fiecare "pozare".Cand simti ca nu mai poti,bei o gura de apa si te calmezi.Lumina vine de undeva de deasupra,chiar daca unele au iesit mai intunecate(nu sunt expert !!!).Ai cam 300 poze ,le bagi int-un program de editare video.Setezi la 3 fps sau 10 fps(frame,aici frame=poza),si se creaza filmul.Mi s-a creat in .avi si apoi l-am convertit in mpeg.Totul a durat cam 4 ore

    ResponderEliminar
  4. felicitari ptr clip, ai recunostinta noastra a a tuturor, e excelent, il promovez de zor pe radio galaxy, alaturi de blog binenteles, va rog sa si intrati pe radio, avem o colaborare cu ei...

    ResponderEliminar