jueves, 17 de julio de 2014

Desert de vara

  Ce bune sunt, vara, deserturile racoroase de fructe. Iata reteta invatata la atelierul de bucatarie la care am participat, profitand de dorinta copilului de a afla cat mai multe si de a ajuta. E minunata perioada asta, acum, cand il auzi spanand mereu: "yo, solito" ("eu, singur") sau "yo, te ayudo" (eu, te ajut"). Ca toate perioadele, cu siguranta,  ca nu va fi foarte lunga, asa ca trebuie sa ne bucuram la maxim de interesul aratat :))
ACADELE DE PEPENE, CIOCOLATA SI ALUNE
400 g de pepene
ciocolata neagra
alune crocante, taiate marunt
betisoare pentru acadele
  Pepenele il taiem cat mai apropiat de forma unei acadele (rotunda) si il infigem in betisor. Ciocolata o topim la cuptorul cu microunde la jumatatea temperaturii maxime. Invelim "acadeaua" in ciocolata si o ornam cu alunele crocante. Le introducem la frigider pana cand ciocolata se intareste. Le servim cu multa pofta, ca in fotografie :))

martes, 15 de julio de 2014

Doar un week-end...dar ce week-end:))

  Sambata, la plaja, la Gava...copiii incantati de soare, de nisip, de mare...Duminica, la Perpiñan, in Franta, cu o zi inainte de 14 iulie. Un zambet interior...a fost frumos, un week-end plin.



  







jueves, 5 de junio de 2014

O mare poveste

  Ultimul scurt-metraj al tanarului actor roman Emanuel Munteanu, "The Promise", ne prilejuieste rememorarea unui eveniment tragic din istoria culturala a capitalei catalane, Barcelona, incendiul care a avut loc in Gran Teatre del Liceo, in data de 31 ianuarie 1994. In acea dimineata, la ora 11 fara un sfert, lucrarile realizate de un grup de muncitori au provocat scantei care au dat foc cortinei, focul intanzandu-se apoi cu repeziciune in intregul edificiu. In ciuda rapiditatii cu care au intervenit pompierii, intrega sala si scena teatrului au fost distruse in totalitate.





  A fost un eveniment care a provocat o mare emotie in lumea culturala catalana, si nu numai, fiindca pe scena acestui teatru, inaugurat in anul 1847, au cantat mari interpreti de opera precum: Enrico Caruso, Maria Callas, Luciano Pavarotti, Montserrat Caballe sau Josep Carreras.
  Din fericire edificiul a supravietuit si in anul 1999, in data de 7 octombrie, dupa cinci ani de reabilitare, Gran Teatre del Liceo a fost reinaugurat, pastrand fidel aspectul anterior, dar cu multe imbunatatiri tehnice.  
  Daca doriti sa vizionati  interpretarea lui Emanuel Munteanu in scurt-metrajul "The Promise" o puteti face accesand link-ul: http://vimeo.com/97325600. Iar daca sunteti dintre cei care gandesc ca opera este doar pe gustul anumitor oameni, este posibil sa va schimbati parerea, urmarind acest video.

miércoles, 4 de junio de 2014

6 in 1

O locatie: PALAU ROBERT (Passeig de Gracia 107 * Orar: L-S 10.00-20.00; D: 10.00-14.30). 6 tipologii de posibili vizitatori sau pur si simplu, oamenii pasionati de frumos.
Recomandam:

1) CONSUMPTION - Un premiu care onoreaza cu suma de 80.000 de euro , Premiul Pictet, cea mai buna fotografie inspirata din prezervarea mediului inconjurator (29 mai-24 august).
2) LOVE ME - O colectie de imagini care explica obsesia pentru frumusete si globalizare acestui ideal. (14 mai-31 august).
3) EL BULLI FOUNDATION - Expozitia evoca macheta celui mai bun restaurant din lume care va fi situat in Parc Natural del Cap de Creus si care va ocupa o suprafata de 5411 m2, majoritatea dintre ele subterane (2 iunie-27 iulie).
4) 30 DE ANYS DE DANSA A PERALADA - 42 de fotografii de Josep Aznar infatisand spectacolele, companiile si dansatorii cei mai reprezentativi care au urcat pe scena acestui festival (15 mai-28iulie).
5) LA MEMORIA GRAFICA DE LA GUERRA DE SUCCESIO DEL 1714 - Gravuri din diverse colectii si arhive europene oferind informatii despre campaniile militare si scenele de lupta sin timpul razboiului (8 mai-29 iunie).
6) EFE: 75 DE ANYS EN FOTOS - Agentia de presa EFE sarbatoreste cei 75 de ani de existenta si cei 25 de ani de editare in limba catalana cu o serie de imagini bazate pe memoria istorica colectiva a Spaniei (1 aprilie-23 iunie).

***TOATE EXPOZITIILE SUNT GRATIS SI DACA, TOTUSI, NU AJUNGETI, INSEAMNA CA NU ATI AVUT TIMP :))***

martes, 3 de junio de 2014

Ce mai fac copiii nostri...

  Ca toti copiii de varsta lor, se joaca, se bucura de intalnirile cu familia, merg in parc, merg cu tot felul de masini, care mai vechi, care noi de tot si foarte tari, mai merg la cate un concert, la cate o zi de nastere sau la cate un gratar si mai pun mana si pe cate o carte... Nu poti spune ca se plictisesc... Sunt foarte frumosi, cresc frumos si sunt foarte cuminti:) Ne-am dori sa mai fim ca ei, sa fim in pielea lor si sa ne pasioneze aceste lucruri mici...oare cum e sa te pasioneze doar aceste lucruri "mici"??














Multumim lui tati care e un pasionat fotograf al copiilor lui:))

lunes, 2 de junio de 2014

Regele Juan Carlos I al Spaniei a abdicat

  Este o stire majora si nu o putem lasa sa treaca fara sa o marcam! Caci traim in Spania! Chiar daca viata noastra privata ne-o petrecem mai mult in mijlocul comunitatii romanesti din Spania, in mijlocul romanilor, si chiar daca nu vor fi schimbari majore pentru viata noastra, asa cum si trebuie sa fie, regele abdicand in favoarea fiului sau, Principele Felipe (o continuitate normala, intr-o societate normala, bazata pe solide fundamente democratice). Sa facem deci acum un exercitiu necesar de istorie si sa-l cunoastem pe cel care a fost regele si conducatorul unei tari in care traim de ani buni de zile.

Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma) este (incepand de acum fostul-n.n.) rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 conform constituției Spaniei, care îl recunoaște ca rege și simbol de unitate națională, legitim moștenitor al dinastiei istorice.
Juan Carlos I are ca titlu monarhic (Juan Carlos Alfonso Victor Maria de Borbon y Borbon-Dos Sicilias) este nepotul lui Alfonso XIII și fiul lui Juan de Borbon conte de Barcelona și al Mariei de las Mercedes de Borbon și Orleans, prințesă a celor două Sicilii.

Origine și educație

Juan Carlos al Spaniei este fiul Infantelui Juan, Conte de Barcelona și al Prințesei María Mercedes de Bourbon-Două-Sicilii și s-a născut la RomaItalia, unde bunicul său, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei și alți membri ai familiei regale spaniole s-au stabilit după proclamarea celei de-a Doua Republici Spaniole în 1931. S-a mutat în Spania în 1948 pentru a fi educat acolo după ce tatăl său l-a convins pe Franco să permită acest lucru. Și-a început studiile la San Sebastián și le-a terminat în 1954 la institutul San Isidro din Madrid. A intrat în armată, pregătindu-se să devină ofițer în perioada 1955-1957 la Academia Militară din Zaragoza.
Juan Carlos are două surori și un frate: Infanta Pilar, Ducesă de Badajoz (n. 1936), Infanta Margarita, Ducesă de Soria (n. 1939) și Infantele Alfonso. În martie 1956, Infantele Alfonso a murit împușcat într-un accident la casa familiei Villa Giralda din Estoril, Portugalia, la vârsta de 14 ani.

Prinț al Spaniei, 1969-1975

Regimul dictatorial al lui Francisco Franco a venit la putere în timpul Războiului Civil Spaniol care a generat tensiuni între democrați, anarhiști, socialiști și comuniștii susținuți în parte de liderul sovietic Iosif Stalin și de către voluntari internaționali, împotriva conservatorilor, monarhiștilor, naționaliștilor și fasciștilor.
Moștenitor al tronului Spaniei era Juan de Borbón (Conte de Barcelona), fiul regelui Alfonso al XIII-lea. Cu toate acestea, generalul Franco l-a privit pe moștenitor cu suspiciune extremă, crezând că este un liberal care se opune regimului său. Franco a luat în considerare să ofere tronul Spaniei fiului acestuia, Juan Carlos Alfonso, Duce de Anjou and Cádiz. Alfonso era cunoscut a fi un susținător al lui Franco și dorea să se căsătorească cu nepoata lui Franco, Doña María del Carmen Martínez-Bordiú y Franco în 1972. Ca răspuns, Juan Carlos a început să folosească al doilea nume al său Carlos pentru a-și afirma pretenția la moștenirea ramurii carliste a familiei sale.
În cele din urmă, Franco a decis să sară peste o generație și l-a numit pe Juan Carlos succesorul său personal. Franco a sperat că tânărul prinț putea fi crescut pentru a prelua națiunea păstrând în același timp natura ultraconservatoare a regimului său. În 1969, Juan Carlos a fost desemnat oficial moștenitor și a primit noul titlu de Prinț al Spaniei (în locul tradiționalului Prinț de Asturia). Ca o condiție de a fi numitmoștenitor-aparent, Juan Carlos a trebuit să jure loialitate Mișcării Naționale a lui Franco, lucru pe care prințul l-a făcut.
Juan Carlos l-a întâlnit și s-a consultat cu Franco de mai multe ori în timp ce a fost moștenitor aparent și, adesea, a luat parte la ceremoniile oficiale alături de dictator spre furia republicanilor și a liberalilor moderați care sperau că moartea lui Franco va aduce o nouă eră în reformă. Pe parcursul acestor ani, Juan Carlos a sprijinit public regimului lui Franco. Cu toate acestea, Juan Carlos a început întâlnirea cu liderii exilați ai opoziției politice care luptau să aducă reforme liberale în țară. El a avut, de asemenea, discuții secrete cu tatăl său la telefon. Franco, la rândul său, a rămas în mare parte orb la acțiunile prințului și a negat acuzațiile că Juan Carlos ar fi fost lipsit de loialitate regimului.
În perioadele de incapacitate temporară de muncă ale lui Franco din 1974 și 1975, Juan Carlos a fost șef al statului. În apropierea morții, la 30 octombrie 1975, Franco i-a dat control deplin lui Juan Carlos. La 22 noiembrie, după moartea lui Franco, Cortes Generales l-a proclamat regele Juan Carlos al Spaniei și la 27 noiembrie, Juan Carlos a fost uns rege într-o ceremonie numită Liturghia Sfântului Duh, care a fost echivalentul unei încoronări. El a optat să nu se numească Juan al III-lea sau Carol al V-lea ci Juan Carlos I.

Restaurarea monarhiei


Regele Juan Carlos în aprilie 1977.
După moartea dictatorului Franco, regele Juan Carlos I a instituit rapid reforme, spre marea nemulțumire aFalange și a elementelor conservatoare în special din armată care se aștepatu ca el să mențină statul autoritar. Regele l-a numit prim ministru al Spaniei pe Adolfo Suárez, un fost lider al Mișcării Naționale.

Juan Carlos și Nicolae Ceauşescu, președintele României, în timpul vizitei din Spania din 1979.
La 20 mai 1977, liderul recent legalizatului Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) Felipe González, acompaniat deJavier Solana, l-a vizitat pe Juan Carlos la Palatul Zarzuela. Evenimentul a reprezentat o aprobare a monarhiei de către politica de stânga din Spania, care a fost istoric republicană. Suportul stângii pentru monarhie a crescut atunci când Partidul Comunist din Spania a fost legalizat la scurtă vreme, o mișcare pe care Juan Carlos a fost presat s-o facă în ciuda opozițiie militare enorme de dreapta în timpul Războiului Rece.
La 15 iunie 1977, în Spania au avut loc primele alegeri democratice post-Franco. În 1978, o nouă Constituție a fost promulgată prin care Juan Carlos era recunoscut drept moștenitor al dinastiei spaniole și rege.
La 23 februarie 1981 s-a încercat o lovitură de stat militară, cunoscută sub numele de "23-F". În această lovitură Cortes Generales au fost confiscate de către membri ai gărzii civile ai camerei parlamentare. Conform versiunii larg acceptate, lovitura de stat s-a dovedit a fi zădărnicită de către o emisiune publică tv a regelui care a solicitat un sprijin fără echivoc pentru guvernul democratic legitim. În orele de dinaintea discursului său, el a chemat personal mai multe figuri militare de rang înalt pentru a le spune că s-a opus loviturii de stat și că a trebuit să apere guvernul democratic.
Atunci când a devenit rege, liderul comunist Santiago Carrillo l-a numit Juan Carlos cel Scurt prezicând că monarhia nu va dura. Totuși, după încercarea de lovitură de stat, Carrillo a spus telespectatorilor într-o declarație emoțională "Dumnezeu l-a salvat pe rege". De asemenea, liderul comunist a mai remarcat: "Astăzi, toți suntem monarhiști". Dacă sprijinul publicului pentru monarhie era limitat înainte de 1981, după această dată a devenit semnificativ mai mare. Potrivit unui sondaj al ziarului El Mundo din noiembrie 2005, 77,5% dintre spanioli cred că regele Juan Carlos este "bun sau foarte bun", 15,4% "nu așa bun" și numai 7,1% "rău sau foarte rău".

Rolul în politica contemporană a Spaniei

Alegerea liderului socialist Felipe González ca prim ministru în 1982 a marcat încheierea efectivă a implicării active a regelui în politica spaniolă. González a guvernat peste un deceniu și administrația sa a contribuit la consolidarea cuceririlor democratice și a menținut, astfel, stabilitatea națiunii. În timp ce regele este, în general, socotit ca având un rol pur ceremonial în politică, el deține o mare autoritate morală ca un simbol esențial al unității țării.
Regele ține un discurs anual națiunii în ajunul Crăciunului. El este comandantul șef al forțelor armate spaniole. Juan Carlos este membru al "World Scout Foundation".
Juan Carlos a participat de mai multe ori la vânătoare de elefanți în Botswana. Costul unei licențe pentru a împușca un elefant este de aproximativ 15 mii dolari la licitație. În 2012 a provocat un scandal în Spania pentru că și-a permis luxul să meargă la vânătoare de elefanți în Africa, într-un moment în care țara sa se confrunta cu grave probleme financiare (în aprilie 2012, rata șomajului în Spania a fost de 23% și aproape de 50% în rândul tinerilor) Suveranul a suferit un accident la safari și a fost nevoit să se întoarcă de urgență la Madrid, unde operat de urgență la șoldul drept.El País a estimat costul total al excursiei de vânătoare la 44.000 euro, de două ori salariul mediu anual în Spania.. O petiție a cerut regelui să demisioneze din funcția sa de președinte de onoare al filialei spaniole a Fondului Mondial pentru Natură. WWF însăși a solicitat un interviu cu regele pentru a rezolva situația.

Familia și viața privată

Juan Carlos s-a căsătorit la Atena, la 14 mai 1962, cu Prințesa Sofia a Greciei și Danemarcei, fiica regelui Paul al Greciei. Ea era ortodoxă însă s-a convertit la roman-catolicism pentru a deveni regină a Spaniei. Împreună au două fiice și un fiu.
De la copiii săi, regele are opt nepoți: Felipe Juan Froilán și Victoria Federica de la Infanta Elena; Juan Valentín, Pablo Nicolás, Miguel și Irene de la Infanta Cristina; Leonor și Sofía de la Infantele Felipe.
Juan Carlos și Sofía vorbesc fluent câteva limbi. Ambii vorbesc spaniola, engleza și franceza. Regele vorbește fluent italiana și portugheza. Spe deosebire de regină nu vorbește germana și greaca, lucru pe care îl regretă. Juan Carlos este operator radio amator iar codul de identificare este EA0JC.
În 1972, Juan Carlos, marinar pasionat, a concurat la proba Dragon la Jocurile Olimpice de vară din 1972 deși nu a câștigat nici o medalie. În vacanțele de vară, familia regală merge la palatul Marivent (Palma de Mallorca) și pe yachtul Fortuna cu care partcipă la competiții de navigație. Iarna, de obicei merg la schi la Baqueira-Beret și Candanchú (Pirinei).
Lui Juan Carlos îi place, de asemenea, să vâneze urși. În octombrie 2004, el a înfuriat activiștii ecologiști ucigând nouă urși (dintre care unul era o femelă gestantă) în centrul României (în Spania nu pot fi vânați anual decât 27 de exemplare).În august 2006 s-a afirmat că Juan Carlos a împușcat un urs beat îmblânzi (Mitrofan), în timpul unei partide de vânătoare private din Rusia. Purtătorul de cuvânt al monarhiei spaniole a negat această afirmație, care a fost făcută de către autoritățile ruse regionale.De asemenea a fost dur criticat în 2003 când în Polonia, alături de șeful diplomației de la Varșovia, a împușcat un bizon. Bizonul este unul dintre animalele pe cale de dispariție, în lume existând doar 1.600 de exemplare.

Sănătate

La 8 mai 2010 regele a fost operat cu succes de un nodul la plămânul drept, la un spital din Barcelona. În aprilie 2012 Juan Carlos a trebuit să fie supus unei intervenții chirurgicale la Spitalul San Jose din Madrid, după o cădere la o vănătoare privată în Botswana. El a suferit o fractură triplă de șold.
(sursa: wikipedia)

Astazi visam la Toulouse

  Toulouse este numit orasul roz (La Ville Rose) deoarece cladirile sunt construite in principal din caramizi rosii. Este al patrulea mare oras al Frantei (dupa Paris, Marsilia si Lyon) cu o populatie de mai mult de 390.000 de locuituori in oras si 741.000 in suburbii. Deasemenea pote fi remarcat ca al doilea mare centru universitar din Franta (dupa Paris) cu peste 100.000 de studenti.


  Cea mai importanta atractie turistica o reprezinta, fara indoiala, Capitoliul, o cladire cu o arhitectura impresionanta, cu o fatada plina de culoare (construita din caramida rosie) si care astazi gazduieste primaria orasului. Un alt punct de atractie important il reprezinta Catedrala Saint-Etienne, cunoscuta pentru asimetria in cadrul arhitecturii religioase, naosul acesteia de dimensiuni impresionante, vechi din secolul al XII-lea, avand o forma ciudata in cadrul capelei.  

  Regiunea este cel mai bine cunoscuta pentru specialitati culinare precum : magret de canard, foie gras si cassoulet precum si pentru vinurile locale foarte bune. Canal du Midi, ce traverseaza Toulouse-ul este cunoscut pentru aleile sale umbroase si inverzite ce ofera un loc ideal pentru o plimbare, alergat sau o plimbare cu bicicleta. 
  Toulouse-ul si imprejurimile sunt cunoscute deasemenea pentru entuziasmul aratat pentru campionatul francez de rugby, acesta fiind sportul cel mai urmarit. Toulouse-ul este deasemenea un oras al iubitorilor de muzica. L’Orchestre Symphonique du Capitole de Toulouse este un actor al scenei internationale. 
  Indiferent daca sunteti sau nu pasionati de aeronautica, odata ajunsi la Toulouse este un bun moment de a profita pentru a descoperi halele de productie ale celui mai mare avion de pasageri la ora actuala, Airbus A380. In aceeasi tema intra si Cite de l’Espace, muzeu al istoriei descoperirilor spatiale unde puteti vedea atat interiorul unei nave spatiale cat si filme 3D ale ultimelor realizari tehnice aerospatiale.
(sursa: http://www.infotour.ro/ghid-turistic/franta/toulouse/)